Politia WC-urilor

Aseara am fost cu prietenul meu si cu mama lui la Gallo Nero - un restaurant pe care il mai incercaseram si cu alta ocazie. Si ne placuse mult. Nici aseara nu ne-a dezamagit (desi mie salata de caracatita imi place mai mult pregatita cum am mancat in Croatia – adica bucatelele de caracatita micute, fara codite si ventuze). So, patronul foarte amabil, servirea buna (mai uitau fetele sa ne umple paharele, dar in rest f bine!). Atmosfera f misto, intima, cu ceva fitze, dar nu dintr-alea gen Mandragora. Dar…sa ajungem si la momentul la care, dupa vreo doua pahare de vin, am pornit in cautarea toaletei. Am gasit-o la etaj, erau doua usi inghesuite, pe una semnul de barbati, pe cealalta nici un semn. Prin eliminare, m-am prins unde trebuie sa intru (remarcati cat de inteligenta sunt, da?!). Inauntru, o camaruta unu pe unu unde era chiuveta, apoi o alta camaruta unu pe unu cu WC. Nu i-as fi dat nota mica pentru lipsa de spatiu (dat fiind ca mancarea e buna), dar curatenia lasa mult de dorit. WC-ul era murdar pe dinauntru, pe jos hartii multe. Poate ar fi meritat un punct-doua in plus, pentru ca era sapun lichid la chiuveta si erau si servetele de sters pe maini… dar in conditiile in care patronul parea foarte interesat sa se simta bine clientii, as fi avut de la el pretentia sa aiba grija si de detalii – iar modul in care arata toaleta ar putea fi un indiciu ca nici la bucatarie nu se pune mare pret pe curatenie non-stop. Pe de alta parte, nu este un restaurant ieftin, deci nu are clienti de birt…ceea ce inseamna ca o mare parte din nota proasta trebuie repartizata clientilor. Ma rog, din punctul meu de vedere, clientelor! Care nu par a fi fost prea civilizate si nu au pastrat curatenia facuta, probabil, la inceputul programului. Ceea ce mai are de invatat patronul cel amabil si dragut este ca trebuie sa fie curatenie tot timpul.